Şi cică ninge…

Exact. Şi cică ninge, aşa, cu fulgi timizi, aproape transparenţi, căzuţi din cer pe căciula mea gri şi pe nasul meu roşu de la frig. Şi mă enervează pentru că nu-mi place frigul şi nu-mi place vântul de iarnă care îngheaţă totul în mine. Îmi îngheaţă ideile şi inspiraţia şi spiritul şi mă transformă într-o păpuşă.  Zăpada îmi place…să o privesc din fotoliul comfortabil de la mine din camera, cu o cană cu ceai fierbinte în mână, cu muzică bună auzindu-se undeva în fundal şi cu o carte veche pe picioare.

Nu-mi place frigul.  E ucigator. Ucide cheful şi energia.  Iar Marilyn cântă despre o magie..veche…neagră…la fel de ucigătoare…şi cine suntem noi să o contrazicem? Toţi o păţim până la urma. 🙂

 

Advertisements

seara de 4 decembrie

Ştiaţi că se aproprie sfârşitul lumii? Dar mai ştiaţi că noi, ăştia de pe la facultăţi avem liber luni şi asta înseamnă ca putem pleca acasă în weekend. Putem să mergem acasă, la patul nostru, la biroul nostru unde ne-am omorât zilele din clasa a 12a cu integrale si derivate si cu Eliade si Eminescu, cu molecule şi acizi şi enzime. Ştiaţi că s-a zis că va ninge zilele astea dar eu nu văd niciunde zăpadă, nici măcar un nor de zăpadă. Doar un afurisit de frig care îmi bicuieşte faţa de fiecare dată când îndrăznesc să-mi scot nasul afară.

Ştiaţi că vine Moş Nicoale şi că ar trebui să-mi aduca o nuia pentru că sunt fată rea şi înloc să-mi completez cursurile sau să trag două linii paralele pentru proiect stau pe net şi pierd vremea. Stau pe net cu teama că am să-l strivesc şi ma îmbăt cu vocea Alexandrinei Hristov care îmi intră până în oase, mi le gâdila puţin ca să-mi aducă aminte că încă simt, că nu am îngheţat de tot, după care mă părăseşte ca o iubită trista…parcă plictisită. O carte mă priveşte drept în ochi şi mă acuză că nu o citesc.

Ştiaţi că am început să scriu cu diacritice? Se vede, nu? Să mai urmezi sfaturi din când în când nu strică, mai ales dacă tu le ceri. Mulţumesc, tu! Oare căte “mulţumescuri” s-au adunat deja pe care nu ţi le-am spus încă?

Ştiaţi că e o seara târzie de 4 decembrie, afară e frig, probabil că vânt naşpa, că mie nu-mi mai merge youtube-ul şi nu mai pot să-l ascult pe Ed Sheeran. Dap, am trecut la Ed Sheeran, care mă trezeşte din beţia dată de Alexandrina.  Sau poate mă îmbată şi mai tare…

Nu mai vreau să scriu lucruri concrete. Vreau să scriu vise şi dorinţe şi zboruri…

 

21 dupa-masa

Cred ca borcanul cu Nutella este singurul meu aliat momentan. Nu spun prieten penrtru ca va disparea si el la un moment dat. Stie sa indulceasca tot ce este amar inauntrul meu, sa unga orice lucru ruginit. Poate si mierea ar fi buna…dar este gretoasa.

Nu stiu cum de am reusit sa ajung in starea asta, dar sincer nici nu-mi pasa. Ma complac in starea asta desi stiu ca exista o scapare. Sau poate acea usa minuscula si sticla pe care scrie Drink me se afla in mintea mea. Pana la urma nu sunt Alice. Nimeni nu este Alice.

Cred ca am nevoie de hrana pentru suflet. Defapt, ce tampenii vorbesc? O am in biblioteca din fata mea. Cioran ma astepata dar nu sunt in stare sa ajug pe culmile disperarii. Totul devine mult prea deprimant…

—–

Cred ca ma reintorc la nutella si cautat casute pentru locul meu. Daca m-ar auzi acel cineva ca ma plang, din nou, probabil ca m-ar bate. :))

image

20 noiembrie 2012

Este noiembrie. Este frig desi soarele straluceste pe cer. Un soare ranjitor cu dinti de gheata, sparti pe alocuri. Pe trotuare zac frunzele sfasiate de frig, de ceata, de toamna. Nuante de maro imbraca orasul, imi imbraca sufletul. Se pare ca lumea nu mai stie ce este aia decenta. Copaci nuzi, parcuri goale, spirite pustiite peste tot. Totul pare atat, dar atat de singuratic…si totusi… Imi place toamna, ma defineste, ma intregeste, este anotimpul meu preferat. Este inceputul pe care toti il asteapta dupa un final grandios de vara. Ar fi trebuit sa fiu nascuta toamna..da, ar fi trebuit. Dar toamna aceasta, toamna din 2012, ma uraste. In repetate randuri am incercat sa o intreb ce are cu mine, am cautat raspunsuri, dar semenele de intrebare au ramas aninate in aer. Ma simt goala, pustiita, sfarsita. Incerc sa scot la iveala eul meu liric, incerc sa trezesc imaginatia si spiritul din mine, dar se pare ca au fost de mult timp ucise. Ucise cu brutalitate, lipsite de hrana vesnica a sufletului, lipsite de randuri scrise de o mana priceputa. Nu mai stiu sa leg doua cuvinte si asta doare pentru ca asta inseamna ca nu mai stiu sa-mi astern o bucatita din mine pe o foaie veche patata cu cafea. Nu am nevoie de cuvinte impopotonate, de fraze inflorite. Am nevoie de simplitate, simplitate ce era pretutindeni inainte, dar care a fost inghitita de mediocritate si absurd acum, dr lucruri de prost gust si pseudocultura. Parca nu mai am timp pentru nimic, nu mai am timp pentru mine, pentru restul, desi am impresia ca mi se intind la picioare miliarde de secunde in care as putea face orice. An nevoie de hrana pentru suflet, dar ea este inchisa departe, la 200 de km, intre patru pereti ce mi-au servit candva drept camera a copilariei mele. Am spus vreodata ca urasc si iubesc deopotriva filozofia? Vreau sa readuc la viata blogul, vreau sa fac lucruri pe care mi le-am propus de ceva vreme, vreau sa termin alte lucruri incepute de ceva vreme…dar nu am taria necesara pentru toate astea. Ma faci sa vreau sa fiu iar o mica pseudoscriitoare, caruia nu-i pasa de nimeni ai nimic, care scria tot ce-i trecea prin minte. Ti-am spus in repetate randuri ca te admir, ca ma inspiri, ca ceea ce scrii tu ma face sa plang. Uneori mi-ar placea sa fiu tu. E ora 22. E noapte, frig, dar cald in camera de camin. Caietele stau rasfirate in fata mea, dar nu am chef de ele. Ele sunt calaul sufletului meu, spiritului si imaginatiei mele. Inca le mai caut, dar renuntarea imi sopteste atat de bland, atat de pasional in ureche vorbe de dragoste, de dor. Mi-e frica de forma pe care ar putea-o lua…mi-e teama… …de departe parca aud o voce sugrumata, cum zbiara, cum imi arunca in fata litere asezate haotic. Si printre aceste litere parca reusesc sa intrezaresc acea farama de speranta ce a fost inchisa in Cutia Pandorei…

…si da, ascult “Yesterday” de Beatles si i-as pune si aici dar nu-mi permite telefonul…

Prietenii stiu de ce

Pentru ca si pe tine te innebuneste si ti se pare al naibii de seducator cand auzi pe cineva vorbind cu accentenglezesc.
Pentru ca  ma suni la 12 noaptea, sa imi spui ca esti la concert Epica si imi dedici Cry for the moon! Iar eu, adormita pe jumatate cum eram, tot  mi se facea ciuda!!
Pentru  ca faci cele mai grozave cadouri posibile.
Pentru ca stii sa citesti persoanele si esti atenta la detalii  pe care altii le ignora.
Pentru ca da, ai ras de mine cand am zis ca nu am cartile din seria “A song of ice and fire”, cand, de fapt, ele ma asteptau pe patul tau. Ca tot vorbeam de cadouri grozave.
Pentru ca am primit de la tine cel mai grozav cadou de ziua mea, asternut in 6 pagini word si care, practic reprezinta fantezia mea transpusa in cele mai cuminti moduri posibile. Da…in capul meu totul este mult, dar mult mai murdar!
Pentru ca amandoua aveam doua minti la fel de dirty si nu ne sinchisim sa ascudem asta.
Pentru ca te amuza viata mea in momentul de fata si ma bucur ca te fac sa razi.
Pentru ca scrii incredibil de frumos si mereu reusesti sa spui ceea ce simti in cuvinte simple.
Pentru ca o sa-ti fac o recenzie la cele 300 de pagini in word, pentru ca pot si vreau! Si pentru ca imi place.
Pentru ca m-ai vopsit roscata fara ca mama sa stie .
Pentru toate turele cu bicicleta facute  in serile de vara.
Pentru toate datile in care mi-a sarit lantul la bicicleta in acele ture de seara.
Pentru ca esti sursa mea cand vine vorba de “Pariu cu viata” si mai bine  imi povestesti tu decat sa ma uit eu si sa imi trag palmi la cat de stupid poate sa fie serialul.
Pentru toate serile din parc, cand ne dadeam pe leagan si ascultam Airplanes.
Pentru excursia dementiala din Anglia si again, pentru Airplanes.
Pentru ca, desi iti spun sa ai grija si ca o sa-l castrez daca face ceva gresit, tu tot faci ce te taie capul. Dar stii bine ca eu tot aici o sa fiu cand ai nevoie.
Pentru ca am incercat sa facem un lanterna dinaia plutitoare, sau cum ii zice…si inloc sa sfareasca in aer, a sfarsit pe o masina.
Pentru ca  ai vazut toate serialele posibile cu Lee Min Ho si iti place de el la fel de mult ca si mie.
Pentru ca te-am molipsit cu  The Vampire Diaries si inca incerc sa te fac sa iti placa mai mult de  Damon decat de Stefan.
Pentru ca ne place la amandoua de Klaus.
Pentru ca citesti al naibii de mult si multe carti bune, iar eu ma intreb cand ai timp (pe sub banci , la scoala:)))
Pentru toate dupa-amiezele de duminica in care ne uitam la filme, salivam dupa actorii superbi si  ne indopam cu Pepsi si mancam tot felul de prostii.
Pentru ca stii ca urasc Coca-Cola, dar tot o beau daca nu ai Pepsi.
Pentru ca m-ai facut sa iubesc fotbalul si pentru ca  inca imi place, desi ma uit mai rar la el.
Pentru ca iti este ciuda pe Shakira:))
Pentru ca iti place Barcelona si Liverpool.  Mie imi place Chelsea.
Pentru ca, de ziua mea, am plans ca proastele la The Vampire Diaries.
Pentru toate filmele grozave pe care le-am vazut impreuna.
Pentru ca m-ai facut sa imi placa de Justin Timberlake si El Internado.
Pentru ca, intr-o zi, tot am sa te fac sa te uiti la Game of Thrones.
Pentru ca ai cele mai grozave gusturi in muzica.
Pentru ca mereu crezi ca am  idei grozave, desi mi se pare cliseice .
Pentru ca mereu te intreb cand vreau sa schimb ceva in legatura cu personajul meu, sau cand vreau sa fac ceva , si tu mereu imi dai sfaturi, fara sa te enervezi.
Pentru ca ai cel mai grozav, uimitor, diabolic, imprevizibil personaj ever si  te-as omori daca ai renunta la el.
Pentru Copilul care alearga catre mare.
Pentru ca tu esti cea mai adorabila persoana pe care o cunosc.
Pentru parul brunet, ochii verzi, albastri si accentul englezesc.:))
Pentru ca, desi esti ruda cu mine, ma ameninti in cel mai subtil mod ca nu primesc ce vreau daca nu fac ce trebuie.
Pentru ca dai cele mai grozave sfaturi si mereu ma asculti cu rabdare cand am nevoie de ceva.
Pentru ca faci cele mai uimitoare bijuterii  si inca astept acel medalion. Si ceasul.
Pentru caietul nostru colorat si pentru melodia tampita de la inceput.:))
Pentru ochii tai grozavi si parul tau superb, desi iti statea super si cu breton.
Pentru ca ma consideri grozava.
Pentru ca mereu reusesti sa scoti ce e mai bun din mine.
Pentru ca si tie iti place Lana del Rey si The Black Keys.
Pentru Florence & The Machine.
Pentru Game of thrones.
Pentru toate tampeniile vorbite la 1 noaptea si toate povestile murdare pe care le-am spus.
Pentru ca iti urasti netul la fel de mult pe cat o fac si eu.
Pentru ca m-ai facut sa vreau sa postez din nou pe blog.
Pentru ca m-ai facut sa vreau sa scriu din nou si pentru asta tu vei fi prima persoana care va citi ce voi scrie.
Pentru ca tu stii tot ceea ce nu stie nimeni si inca mai vorbesti cu mine. Eu nu as mai vorbi.
Pentru ca m-ai facut sa trimit un mesaj si acum regret.  Dar mai bine regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut, nu?
Pentru ca mi se pare atat de simpatic termenul de “Scumpilici”. Ah da..asa te voi numi de acum inainte. Pentru ca tu esti o scumpa.

Pentru ca putem vorbi despre orice, despre oricine, si oricat de sacaita, sacaitoare as fi tu nu-mi tai craca de sub picioare si ma asculti.
Pentru ca ai reusit sa transpui atat de bine in acele pagini  exact ceea ce simteam eu in acele momente in care am uitat ca stiu sa vorbesc de pe la varsta de…2-3 ani?:))
Pentru ca inca rad cand citesc si ma trec fiorii.
Pentru ca ai niste personaje mascultine delicioase.
Pentru ca ti-am promis de un secol ca vin la tine, dar nu am ajuns. Dupa bac, vin, promit!!!
Pentru ca ti-am promis un desen….dar ti-l dau tot dupa bac.
Pentru ca ai cel mai molipsitor ras si mereu ma faci sa rad ca nebuna!!!
Pentru ca vii si tu la Cluuuj!
Pentru ca, desi spui ca nu stii prea mult, esti persoana cea mai cultivata pe care o cunosc si  care poate sa  imi raspunda la orice intrebare, cat este ea de tampita. Nu te mai subestima.
Pentru ca suntem amandoua narcisiste.
Pentru ca  ai o tableta si stii sa o folosesti.:))
Pentru ca ai un aparat misto.
Pentru ca machiez foarte fain.
Pentru ca ai idei geniale.
Pentru ca m-ai facut sa ma uit cu tine la Saturday Night Live si chiar mi-a placut.
Pentru ca nu imi place de Pique si ti-o spun de fiecare data.:))
Pentru ca  nu te vad niciodata suparata sau nervoasa. Nu stiu daca te poti enerva. :))
Pentru ca vei deveni doctor si eu sunt prietena ta si asta inseamna consultatii gratis!
Pentru ca vei scrie articole despre mine.
Pentru ca vei descoperi nu stiu ce chestie importanta in biologie si o sa devii populara.
Pentru ca vei deveni o actrita sau regizor de prima clasa!
Pentru ca in toamna vin la tineee!
Pentru gogoasa din plastic cu “Ich bin ein Berliner”.
Pentru ca stii cat de mult iubesc Clujul.
Pentru ca, datorita tie, am cunoscut n persoane noi si interesante.
Pentru ca tu si cu mine suntem ca doua picaturi de apa.
Pentru ca ti-am facut cel mai grozav cadou si pentru ca ti-a placut.
Pentru ca mi-ai facut cadou primul volum din Kuroshitsuji.
Pentru ca ne place sa desenam.
Pentru ca suntem sarite amandoua de pe fix.
Pentru ca esti clona mea si eu sunt clona ta.
Pentru ca mi-ai aratat cum sa dansez un dans medieval in  mijlocul strazii, noaptea, in Sibiu.
Pentru ca m-ai dus in Oldies.
Pentru ca iti place si tie Bon Jovi.
Pentru ca amandoua il iubim pe Byakuya.
Pentru ca amandoua iubim Durarara!
Pentru Jane Austen, Jane Eyre .
Pentru ca datorita tie am descoperit-o pe  Lisbeth Salander.
Pentru ca m-ai primit la tine la Cluj, si m-ai dus in mall-uri si la cinema.
Pentru “Death By Chocolate”.
Pentru toate cartile imprumutate.
Pentru ca crezi ca sunt simpatica, desi uneori sunt o scorpie.
Pentru ca stii ca sunt o scorpie.
Pentru ca razi de mine cand vezi ca fac  urat cand vad prostie si pitzipongeala in jurul meu.
Pentru ne plece sa ne petrecem altfel timpul.
Pentru ca, cu tine pot sa fiu eu insumi.
Pentru toate datile in care te-am corupt sa luam suc de la Car.
Pentru ca ai cea mai adorabila matza de pe pamant, desi  nu e sociabila deloc.
Pentru ca i-am futut un picior intr-o noapte acelei pisici de a zburat din pat.
Pentru ca stii de toate laturile mele , nu doar de cele cuminti. ;;)
Pentru excursia de la Bran. :))
Pentru ca ai spus ca NU vrei sa mergi la concertul Epica.
Si pentru ca ai mers.
Pentru ca mereu te tii de mine ca sa desenez.
Pentru ca stii ca imi pierd vremea  aiurea.
Pentru ca mi-ai suportat toate povestile despre anime-uri si filme coreene, desi tie nu iti plac.
Pentru ca esti originala.
Pentru ca te-am enervat de atatea ori cand am spus “Imi pare rau”
Pentru ca iti promit ca vin la Sibiu si  o sa ne petrecem timpul cum vrem.
Pentru ca mi-ai dovedit ca ceea ce credeam nu este adevarat…sau ca nu se aplica la toate persoanele.
Pentru ca esti cruda, cruda, cruda si spui lucrurilor pe nume.
Pentru ca esti sincera.
Pentru ca ma iubesti asa cum sunt, si ma suporti, desi eu nu m-as suporta! Sunt prea dificila.
Pentru ca stiu ca am scris in aceasta coloana a infinitului lucruri de mai multe ori, dar nu imi pasa.
Pentru ca ne plac aceleasi filme.
Pentru ca pot fi cea mai ipocrita persoana pe care o cunosti, insensibila, nesimtita si nepasatoare, dar tot vorbesti cu mine. Chiar si atunci cand nu ai chef de mine.
Pentru  ca esti grozava.
Pentru ca stii ca sunt o persoana cu capul in nori, aiurita si prea putin pragmatica.
Pentru ca stii cat urasc sa imi placa de cineva.
Pentru ca stii ca sunt o maniaca cand vine vorba de vorbirea corecta:)) Si fac urat cand aud/citesc ceva plin de greseli.
Pentru ca stii totul despre mine.
Pentru ca mereu ai fost un model pentru mine si inca esti.
Pentru ca personajul meu este construit in mare parte dupa tine…chiar tu ai spus asta.
Pentru ca esti o fiinta bilingva si m-ai molipsit si pe mine. :))
Pentru ca iti urasc numele. (Dar pe tine te iubesc)
Pentru ca iti place cafeaua de la Starbucks.
Pentru ca iubesti Anglia.
Pentru toate lucrurile care mai pot fi scrise in acest post, dar imi este mie prea lene sa le scriu.
Pentru ca stii ca sunt o persoana lenesa.

Pentru ca va iubesc!! (Daca nu v-ati dat inca seama din ce am scris mai sus!)

 

Durararara!!!

Pe parcursul a trei episoade am ajuns sa-l urasc pe Izaya cum nu am urat niciun alt personaj dintr-un anime. Si chiar ma intrebam cand naiba o sa ii dea si lui cineva un pumn sau ceva ca sa-i stearga zambetul ala de pe fata. Si tocmai atunci zboara ceva prin aer si il loveste direct in mecla!!! I was like: YAAAAAAY! Go whoever you are go! And then Shizou appeard xD! Si felul in care l-a strigat “Izaya-kuuuun!” a fost mortal! Inca rad cand imi aduc aminte:))

Trebuie sa mentionez ca este primul anime pe care l-am vazut fara sa ma fi interesat inainte sa vad despre ce e vorba. Un fel de blind date :))) Si nu regret nimic. Mi-a placut la nebunie ❤ Cand vedeam inainte poze pe net cu Izaya si Shizou ma gandeam ca sunt personaje badass, but still good and all that stuff si ca se inteleg bine :)) Da de unde…se urasc de moarte!

 I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!I love it!

Welcome Spring!!

M-am gandit ca ar fi cazul sa dau pe aici, mai ales ca nu am mai scris nimic mai bine de o luna si deja a inceput sa se astearna praful peste blogul meu. Nu am nimic important de zis pe aici, doar random things din viata de zi cu zi, ca sa nu mai spun ca in sfarsit a venit Primavara! Si nici nu a fost nevoie de un dans specific sau incantatii vechi si de demult. :)) Deja soarele pe cer, pasarelele canta si copacii mai au un pic si explodeaza in flori. Mda…si se apropie si bacul si eu inca sunt intr-un picior cu invatatul. Dar nu intru in capitolul asta acum, ma simt prea bine ca sa ma aleg cu vreo alta depresie.

Ce am mai facut eu? Am fost racita de nu m-am putut ridica din cap, am lenevit, am mai si invatat, am jucat rpg de mi-a iesit pe ochi, am si asteptat dupa partenerii de rpg sa-mi posteze (still waiting), am desenat,  am scris la povestea mea, m-am uitat la filme, anime-uri, am incercat sa citesc manga-uri, dar nu mi-a reusit. Zici ca toate manga-urile bune s-au termina. Nu mai gasesc nimic worthy to read, just stupid, oldfashioned subject, cu grafica de iti vine sa iti dai palmi si apoi vrei sa existe un buton pe tastatura -face palm- ca sa te plesneasca si ea.  Sau poate ca sunt atat de pretentioasa incat nu mai gasesc eu nimic bun, pe gustul meu. Dupa ce am terminat the amazing and gorgeous Deadman Wonderland, m-am apucat si de manga (deci totusi mai exista si chestii bune). Prea mult mi-a placut de Shiro ca sa nu citesc sa vad ce se intampla. Si ca tot veni vorba de ea, este singurul personaj feminin din toate chestiile pe care le-am vazut/citit care mi-a ajuns la inima si care chiar imi place. Poate si pentru ca este atat de twisted si…nu spun mai multe. O sa fac un post separat despre asta:))

La categoria filme am vazut The girl with the dragon tattoo and I was totally blown off by this movie!! It was WOW! Iubesc varianta americana a lui Lisbeth Salander, mult mai buna decat cea europeana si cu adevarat slaba. But again…voi discuta despre asta mai pe larg altadata.

La categoria carti…erhm…I was lazy….very lazy. Incerc sa termin primul volum de Sven Hassel  de nu stiu cat timp si nici acum nu am reusit. Dar o fac eu candva…vad eu cum. lol

Si ca tot am adus vorba de desene, sa v-o arat pe Shiro , pe care ieri am desenat-o si terminat-o.

Am incercat sa o umanizez cat am putut de mult. Este dragalasa si in varianta anime, dar mult mai mult imi place aici. Nu este printre cele mai grozave desene ale mele, mai ales ca parul ei mi-a dat ceva de lucru (geee…it’s hard to draw white  hair), dar cu un pic de tus negru si gri am rezolvat totul. Ce n-as da sa pot sa-mi desenez un corp ca al ei. :))  Ah da…si ca titlu pentru desenul asta (mi-a stat toata ziua pe creieri): – Cine a vazut anime-ul intelege. 😀

Sorry, little woodpecker, I’ve destroyed you[r nest]. 

Oricum o s-o mai desenez pe Shiro. I like her to much. ❤

Cam atat am facut eu in interesanta si palpitanta mea viata. :)) Si in incheiere, un cantec…superb ❤

So have a bloody happy spring!!!

Melodia saptamanii: Coeur de pirate – True colours

Dupa o saptamana de groaza, in care am crezut ca imi  dau sufletul, in sfarsit apuc sa respir si eu. Si ce e mai important, am apucat sa dau pe aici, pe blogul meu dragut, de care mi-a fost dor. ❤ Nu este nu stiu ce post, dar voiam sa impartasesc cu voi melodia asta. Este atat de frumoasa si ma linisteste incredibil de mult. Plus ca versurile sunt very sweet. 🙂 Enjoy!