City Hunter

 

Tocmai am terminat de vizionat drama coreana City Hunter si incerc sa ma adun un pic, sa imi pun gandurile in ordine ca sa pot sa scriu un post coerent, fara prea multe aberatii si iesiri exagerate din partea mea. Dar nu cred ca o sa reusesc prea mult pentru ca inca sunt in stare de soc  si na.

Warning – Spoilere!!! Daca nu ati vazut serialul nu cititi. Nu merita sa stricati toate surprizele de care veti avea parte. 

Dupa ce am vazut Boys Over Flower m-am indragostit iremediabil de frumosul si carismaticul Lee Min-Ho (cel din poza de mai sus) si am zis ca trebuie sa mai vad un serial cu el, neaparat. Mi-am descarcat City Hunter si Personal Taste. Ultima nu m-a impresionat chiar atat de tare si practic am sarit secvente din ea pentru ca m-au plictisit crunt. A fost buna doar ca sa ma uit la el cum joaca si sa vad cum iasa invingator in acel concurs.

In schimb, City Hunter a inceput in forta, a continuat un pic mai domol pana la un anumit punct si tocmai cand credeam ca lucrurile deja se linistesc si totul va avea acelasi sfarsit, producatorii decid ca este bine sa streseze fanii si dau tot serialul peste cap. Pe parcursul celor 20 de episoade, foarte putine dealtfel, m-am simtit ca intr-un montagne russe,  cu pante abrupte, am stat cu inima in dinti la fiecare episod si imi venea sa sparg calculatorul cand ceva ce nu era pe gustul meu se intampla. Sa nu mai spun ca am ras si plans in rand cu personajele, fiecare emotie simtita de ei am simtit-o eu  si si acum ma dor mainile la cat am strans ori de manerele scaunului meu, ori de birou ori de la atata framantat :)) Cei care au urmarit serialul stiu despre ce vorbesc. Practic nu ai cum sa stai relaxat cand nu stii ce o sa se intample next.

Spun de la inceput ca serialul nu este printre cele mai bune pe care le-am vazut. Are greselile ei si na, dar, in comparatie cu alte drame asiatice (care sunt renumite pentru faptul ca nu sunt grozave) este foarte buna. Chiar m-a surprins felul in care a fost filmat totul, cum a fost regizat, felul in care au jucat actorii si cum a decurs actiunea. Chiar mi-a placut si mi-a ajuns la suflet, unde are sa ramane pentru mult timp.

The story starts in 1983. The South Korean president and his delegates are visiting Burma (now Myanmar) when a bomb planted by North Korea explodes, killing some high ranking officials. This historical event is called the Rangoon bombing (also known as the Rangoon incident). To strike back, five South Korean officials plan an underground operation to enter North Korea and kill North Korean agents. Unbeknownst to the South Korean president, Lee Jin-pyo (Kim Sang-joong) and Park Moo-yul (Park Sang-min) who work as bodyguards for the Blue House (South Korean presidential palace), organize a 21-men troop to execute the plan. However, as the operation is taking place, the five high-ranking officials changed their minds, aborting the plan in order to avoid an international crisis if the mission is discovered. Their major concern is that the United States might withdraw its nuclear protection if the mission is made public.

The operation is successful, but as the troops swim to the submarine which is supposed to take them back to South Korea, snipers from the submarine shoot and kill all the troop members, except Lee Jin-pyo, while they are still in the water. An already injured Park Moo-yul uses his body to shield Jin-pyo, thus saving his life. As the only survivor of the ambush, Jin-pyo swims back to shore and returns to South Korea, where he finds out that there are a total of five officials responsible for aborting the operation.

Vowing to avenge his fallen comrades, including his closest and best friend Park Moo-yul, he kidnaps Moo-yul’s son and flees to Southeast Asia‘s Golden Triangle, specifically the mountainous BurmeseThai border. There, he raises the child as his own and trains the boy intensively in combat. Following an attack on the village, Jin-pyo confesses to the child, Lee Yoon-sung (Lee Min-ho), about his long-term plan for revenge.

Seven years later, after successfully finishing his college years in the United States at Massachusetts Institute of Technology, Yoon-sung returns to South Korea to fulfill his step-father’s plan for revenge. He enters the Blue House as an IT expert under the National Communication Network Team. He is warned by Jin-pyo not to trust anyone and never to fall in love, as doing so will put the people around him in danger.

In Blue House, he meets bodyguard Kim Na-na (Park Min-young). The story of love and revenge begins.

 

Conform Wikipediei (thx God that exists), aceasta ar fi in mare intriga actiunii, ca sa zic asa.

Ca serial, City Hunter este combinatia perfecta intre actiune si dragoste – incepe in forta, cu razbunarea scrisa pe fiecare perete, pe fiecare chip din serial si se transforma, treptat, in calatoria unui tanar spre e deveni un erou. Dar nu este nimic in genul eroilor pe care ii stim cu totii. Aici sunt prezentate toate preturile pe care City Hunter trebuie sa le plateasca fiind un idealist intr-o lume corupta. Si nu este singurul personaj care pierde ceva.

Nimic nu pare intamplator sau fortat, cum se intampla in unele seriale cand producatorii vor sa continue actiunea si trag mata de coada. Chiar daca unele chestii se zic doar la sfarsit, inca de la inceput sunt hint-uri despre ce ar putea fi vorba, dar foarte subtile si te fac sa te intrebi “what’s that all about?”. Misterul este la ordinea zilei, sa nu mai vorbesc de rasturnarile de situatie. I mean, era sa mi se opreasca inima in loc in decursul unui episod de mai multe ori ca atunci cand citeam cartile lui Stieg Larsson. Si asta e ceva, pentru ca Stieg Larsson are si el un obicei de a da totul peste cap. :))

Personajele, in numar destul de mare, sunt conturate foarte bine, iar cele importante evolueaza frumos. La sfarsit, cand am aflat ca presendintele Coreei este tatal adevarat al lui Lee Yoon am ramas masca. Adica no way, cum naiba sa fie asa. 😐 Abia atunci s-au legat toate firele si totul a inceput sa capete sens si am inteles defapt care era adevarata razbunare a lui Lee Jin-pyo. Si jur ca asta este cel mai groaznic mod in care putea s-o faca. Sa pui un om sa isi omoare propriul tata. That’s just tu cruel. Totusi, drama nu a devenit cliseica si boring si Lee Yoon nu si-a aparat adevaratul tata si toate s-au terminat cu happy end. Nu. El si-a urmat drumul, acela de a demasca oamenii corupti ai Coreei de Sud, iar presedintele nu a facut exceptie. Nu a lasat sangele sa ii stea in cale si nu si-a uitat tatal adoptiv, care l-a crescut. In final, tot pe el l-a iubit cel mai mult.  As putea vorbi ore intregi despre Lee Yoon Sung/ Lee Min Ho. A interpretat personajul foarte frumos, i-a dat viata si l-a facut sa para real. Talentele lui au fost duse un pic la extrem, mai ales atunci cand se juca de-a hackerul. :)) Dar tot frumos ramane, cu zambetul lui ucigas. And he actually cries in the drama. L-am vazut si in Boys over Flower, dar aici mi-a frant inima. Chiar iubesc dramele coreene. Aici pana si cei mai frumosi baieti plang. :)) Sa nu mai vorbesc despre garderoba lui. ❤ As da orice sa intalnesc pe cineva pe strada, inalt, cu palton cu guler inalt si bluza decoltata. ❤ :))

Cat despre personajul lui, Lee Yoon, mi-a placut cum a evoluat sub influenta lui Kim Na Na, mi-a placut relatia lui cu ea si relatia cu tatal sau vitreg. In principiu, asta a fost unul dintre punctele principale ale acestui serial si a fost bine dezvoltat. Oricat de mult l-ar fi urat, daca acesta se afla in pericol, Lee Yoon s-a dus si l-a salvat. Si de fiecare data ii zicea ca nu o sa il ajute in razbunarea lui.:))

Scenele in care el ii zicea lui Na Na ca este o povara, un lucru care ii provoaca doar cosmaruri, in care ii spunea sa il lase in pace, sa-l uite made me cry. Se vedea cat tine la ea, cat o iubeste si cat sufera ca nu poate sa fie cu ea. These kind of things are my weak point. :))

Lee Jin-Pyo mi se pare a fi personajul cel mai torturat din acest serial si era oarecum sugerat faptul ca nu avea sa traiasca pana la sfarsit. Nu putea, luand in considerare toate lucrurile pe care le-a facut, toate emotiile traite de el. A character that extreme can only end in epic death; it’s like a law of the universe. Pana la final nu am putut intelege cum a ramas atat de neclintit in decizia lui, de ce era in stare sa isi omoare si propriul baiat daca asta ii indeplinea dorintele. He was so cruel, fara emotii, always having a poker face. Dar au existat momente cand nu purta acea masca si se vedea clar cat sufera. A fost nevoie de moarte sa ca sa realizeze cat de mult tine la Lee Yoon. Si pot sa spun ca ura mea s-a mai diminuat putin atunci cand si-a luat asupra sa toata vina lui City Hunter, eliberandu-si baiatul de acel stres si lasandu-l sa isi traiasca o viata frumoasa si linistita, teoretic.

Kim Na Na (Bear Na-Na cum ii spunea Lee Yoon :))) este una dintre cele mai frumoase personaje feminine intalnite in dramele coreene de pana acum. Desi pare simpla la inceput, vesela, fara nicio grija, she’s actually very strong, incapatanata si loiala serviciului sau. Ea era in stare sa il omoara pe Le Yoon daca el aparea in fata ei ca City Hunter. Eu nu as fi putut. Plus ca este desteapta si isi da seama cine este City Hunter, cine este ingerul ei pazitor (nici nu era atat de greu, but still:))).  Iar la sfarsit, cand l-a impuscat pe Lee Jin-Pyo am trecut-o pe lista personajelor mele preferate. Banuiam ca el va muri ori de mana lui Na Na ori de mana fiului sau. Park Min-Young, actrita care o interpreteaza pe Na Na, este una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut. Nici nu-i de mirare ca Min Ho is dating her. Pare atat de delicata, si fragila. She makes you wanna hug her.:)) A interpretat-o impecabil pe Na Na si scenele in care ea plange chiar par verosimile and heartbreaking. 😦

Dar oricat de mult mi-ar fi placut de personajele astea nu ele sunt preferatele mele. Daca l-a inceput nu mi-a placut de el si ma enerva felul lui de a fi si faptul ca isi baga nasul in toate, felul in care vorbea cu gura deschisa pe jumatate, si-a facut cumva loc in inima mea si am ajuns sa-l iubesc pana la sfarsit. Si cum intotdeuana se intampla ceva tragic se intampla cu personajele pe care le ador, bineinteles ca a murit, fuck! Si pe la ultimele episoade eram atat de sigura ca ceva se va intampla cu el, ca trebuia sa moara cineva bun, ca doar serialul wasn’t dramatic enough. Kim Young Joo (Lee Joon Hyuk), procurorul care il urmareste neincetat pe City Hunter, a avut o moarte potrivita, sa spun asa. Cel care a iubit legea atat de mult si a fost in stare sa isi investigheze si tatal a platit pretul cel mai mare. A murit pentru ca a incercat sa faca un bine. O data cu moartea lui, soarta lui Lee Yoon ca City hunter este pecetluita si nimeni nu va mai putea afla vreodata ca a fost el.

Atunci cand fosta lui sotie a decis sa ii mai dea o sansa, sa inceapa din nou o relatie am fost sigura ca ceva se va intampla cu el. Dar am sperat pana in ultimul moment, crezand ca Lee Yoon va aparea si il va salva. A venit, intr-adevar, dar nu l-a salvat. In schimb, i-a promis ca va avea grija ca lumea sa respecte legile pe care Young Joo le-a iubit atat de mult. De ce l-a trimis sa salveze acel document in loc sa il lase pe Lee Yoon sa vina sa-l salveze? De ceeee??? :(( Pana la sfarsit, el a fost de partea legii. Si de ce pana mea Lee Yoon nu a chemat salvearea, poate puteau sa-l readuca la viata. 😐 Chiar am crezut ca va face asta, dar nu. Nimic. Parca a uitat ca procurorul l-a ajutat de-atatea ori. Gaaaahhhh!

Si exact in momentul in care el a murit, tatal sau, unul dintre cei 5, s-a trezit in spital. The moment was EPIC! Asa, ca sa vada ca in viata fiecare greseala se plateste.

Un lucru care mi s-a parut interesant a fost visul lui Lee Yoon. Acela in care el si Na Na se impusca unul pe celalalt si tatal sau vitreg sta langa ei. Mi-a placut felul in care acesta s-a intamplat in realitate. Na Na il impusa Lee Jin, Lee Jin il impusa pe Lee Yoon. Exact ca in vis, doar ca personajele sunt inversate.

Finally, marele final. Daca la inceputul episodului 20 eram pe jumatate moarta, abia mai puteam respira, la sfarsit a reusit sa ma omoara de tot. I hate open-ended relationships, dar intr-un fel e mai bine, pentru ca relatia dintre Kim Na Na si Lee Yoon intotdeuana va fi asa. El, mereu in pericol, aducand coruptia in fata justitiei nu se putea lega de cineva ca apoi sa moara in secunda doi. Lasa loc de interpretare finalul, imi place, dar vreau sezonul II. 😦 desi fara Kim Young Joo nu va fi la fel. As fi vrut mai multa interactiune intre ei doi, mai multe zambete, decat lacrimi, dar asta a fost sa fie. SIncer, daca serialul asta ar fi avut happy end atunci chiar as fi fost dezamagita. Era ca o nuca in perete in final fericit, dupa toate chestiile intamplate. Iti arata ca in viata nu exista happy-enduri, doar sfarsituri echilibrate, cu care trebuie sa ne obisnuim.

Per total, City Hunter a fost o drama foarte buna, care, desi a avut defectele ei, a reusit sa ma tina captivata pe scaun, cu ochii pironiti in calcultaor. Am trait in rand cu personajele fiecare emotie, le-am indragit sau le-am urat de parca ar fi fost reale, am plans si am ras. Si atunci cand totul era mult prea tensionat, momente de respiro erau introduse elegant, dar erau un fel de “linistea dinaintea furtunii”. Nu imi pare rau ca s-a terminat serialul, si astept un sezon II, desi nu cred ca va fi. But what lives on is my mourning for Kim Young Joo. T_T

 

 

Advertisements

6 thoughts on “City Hunter

  1. i knooow:X initial pentru those guys am inceput eu sa ma uit la serial:)) dar pe parcurs am si uitat cat sunt de cute. eram prea prinsa de actiune:)) well, chiar e un serial bun. ❤

  2. Buna! Si mie imi place fff mult City Hunter <3:X:x as vrea sa te intreb de unde ai descarcat serialul ca l-am cautat si nu am dat de el…..
    :-*

    • Imi pare rau ca iti raspund atat de tarziu la mesaj (desi nu stiu daca o sa mai intri pe aici). Nu vreau sa fac spoilere, dar yoon nu a murit. Finalul este deschis, deci te lasa sa te gandesti la orice vrei tu, sa iti imaginezi tu continuarea cum vrei tu. Si in afara de cateva personaje care au murit, Yoon traieste. 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s