Boku no hatsukoi wo kimi ni sasagu

Woaaa…ce mult timp a trecut de cand nu am mai postat pe blogul   meu drag. >.< Mi-a fost dor sa scriu ceva si am atat de multe lucruri despre care sa povestesc.

Dar uite ca am revenit si sper sa am mai mult timp de el, desi mai indoiesc. Scoala imi mananca tot timpul meu pretios si nu mai apuc nici sa respir. PLuuuus ca sunt foarte dezordonata si nu stiu sa imi organizez timpul deloc. Mereu fac lucruri care pot fi facute mai tarziu (cum ar fi asta) si cele importante (cum ar fi terminatul temei la desen) le las pe mai tarziu pentru ca mereu merg pe premiza “am destul timp sa fac asta si maine”. Wroooong…Cred ca am nevoie de cineva sa imi dea doua palme si sa ma trezeasca la realitate. Pana atunci eu o sa fiu cu capul in nori, daydreaming.

In perioada asta stresanta, cu scoala, invatat, teme, blah-blah mi s-a facut cel mai dor de manga-uri. Am si uitat de cand nu am mai citit una buna, care sa ma tina lipita cu ochii de calculator ore intregi, sa ma faca sa sparg tastatura din cauza ca paginile nu se incarca mai repede. Ce-i drept, dupa ce am inceput, am citit si am abandonat cam orice manga ce ma interesa, mi-am pierdut cheful, plus ca nu am rabdare sa citesc ceva ce este ongoing, mai ales ca povestea este ff buna. Mereu vreau sa aflu ce o sa se intample.

Nu citesc orice imi cade in mana (in cazul asta, pe ecranul pc-ului) si sunt foarte pretentioasa cand vine vorba de manga: grafica, autor, poveste, actiune, personaje, felul in care autorul transmite sentimentele. Toate chestiil astea conteaza pentru mine pentru ca astfel simt ca manga-ul are viata si nu sunt doar niste hartii desenate de cineva cu un pic mai mult talent decat o persoana obisnuita.

Na, ma rog. Si cautand zilele trecute prin listele mele cu manga-uri si bookmarks de pe site-uri, am dat peste Boku no hatsukoi wo kimi ni sasagu, pe care am inceput-o acum ceva vreme, dar am lasat-o deoparte, in speranta ca vor aparea mai multe capitole. SI bine am facut. Cand am deschis pagina am vazut ceva ce m-a bucurat: Status – completed. I was like….awwww…finally!!! I’ve been waiting for this my entire life (not really…but still..xD). Plus ca simteam nevoia sa citesc o manga pe care o stiam, voiam ceva tragic, dar si romantic in acelasi timp. Si am gasit! ^^

Cum sunt o shoujo sucker, povestea m-a atras din prima, mai ales ca este opera unei mangaka, Aoki Kotomi, pe care o ador si care are o alta manga geniala, care chiar imi satisface pofta pentru genul respectiv: Boku wa Imouto ni Koi wo Suru. Nu intru in detalii, pentru ca nu despre asta vreau sa vorbesc acum.

Revenind la Boku no hatsukoi wo kimi ni sasagu, care defapt inseamna I give my first love to you, este o manga pe care o ador si care imi va ramane in suflet multa vreme. Poate ca este o poveste de dragoste cliseica, intre doi prieteni din copilarie, dar nu asta conteaza. Felul in care a evoluat dragostea lor m-a impresionat foarte mult, felul in care autoarea a redat sentimentele lor, gandurile lor, cum a desenat fiecare scena si a scos in evidenta exact ce era mai important.

Daca e sa vorbim despre grafica, este una pe gustul meu. Liniile sunt dulci, expresiile sunt bine desenate si decorul este frumos, potrivit pentru fiecare situatie in parte. Paginile nu sunt incarcate de detalii inutile, cum vezi in alta manga, cu tot felul de inimioare si stelute sau mai stiu eu ce. Personajele, in chibi-mood sunt mortale si am murit de ras, dar pana si astea au fost bine desenate.

Cat despre personaje, la un moment dat nu am reusit sa imi dau seama prea bine care cine este si asta nu pentru ca seamana intre ele, ci pentru ca eram prea atenta sa vad ce se intampla cu personajele principale ca sa mai acord alta atentie si celor din jurul lor. Inca un lucru care imi place la mangaka este ca nu lasa niciun personaj pe dinafara. Il dezvolta pe fiecare in parte atat cat trebuie si ii atribuie fiecaruia rolul pe care il merita (god, am ajuns sa vorbesc despre asta de parca ar fi ceva real.) A fost un capitol care m-a bagat total in ceata in legatura cu un personaj care imi placea. Nici acum nu am reusit sa inteleg ce s-a intamplat cu el si de ce a patit ceea ce a patit (Mda…stiu ca nu lamuresc situatia dar nu imi place sa fac spoilere).

Personajele principale sunt foarte cute si nu intra in categoria personajelor shoujo tipice: bad boy, cu inima buna, si shy girl sau strong girl care reuseste sa fure inima baiatului. Takeru, caci asa il cheama pe personaj, a avut de mic probleme cu inima si mereu a fost prin spitale din cauza asta. In spital a intalnit-o pe Mayu, fiica doctorului care se ocupa de el si de boala lui. Asta a fost la 8 ani. De atunci, sunt de nedespartit. Amandoi sunt constienti ca intr-o zi se va intampla inevitabilul si Takeru va muri, dar nu renunta si continua sa lupte, mai ales Mayu. Takeru are momentele lui (care dureaza capitole intregi si ma exaspereazaaaaa) in care gandeste un pic altfel, dar isi revine pana la urma. :3 Au momente grele, dar reusesc sa le treaca de fiecare data, mereu cu speranta in inima.  Takeru, desi vrea sa para bad boy, este chiar foarte normal, bishie ofc <3, and he always turns red when he’s thinking, talking about Mayu or when the others talk about her. He’s really cute, being this shy. And Mayu, she’s a strong girl, with great self-confidence, care stie ce vrea si nu renunta pana nu obtine acel lucru. Era o faza in primele capitole, cand Takeru se muta la alta scoala ca sa nu o faca pe Mayu sa sufere (inca o chestie care m-a exasperat; mereu s-a gandit doar la el, nu la si ce vreau Mayu :-[). Dar ea il urmareste si pana la capatul lumii, si pana in iad. Here is the proof =)) –> Chapter 7. Tot capitolul este foooarte tare! Stiu ca este spoiler..dar merita citit!!! ❤ Aici apar cam toate personajele care conteaza.

Mi-a placut foarte mult de faptul ca, orice s-ar fi intamplat, nu au incetat sa tina unul la celalalt. Iar finalul a fost cel mai ce. A venit pe neasteptate si este oarecum deschis, poti sa ii dai orice interpretare care iti place tie. Adica, este destul de clar si nu este clar in acelasi timp ce se intampla, dar imi place ca Kotomi-sensei se joaca un pic cu noi. 😀 Ce m-a bulversat cel mai mult la final a fost insa altceva ce nu avea legatura cu dragostea celor doi. Am ramas masca…nu ma asteptam sa se intample. 😐 And yes…I know I’m really stupid cause I read this tragic stories…dar chiar imi plac. Le ador poate pentru felul in care ma fac sa ma simt. Traiesc fiecare sentiment pe care il au ei. Plus ca autoarea te tine intr-un suspans de iti vine sa iti rozi unghiile. Si cand te astepti mai putin…ZBAM! Vine cu rezolvarea!

All in all, este o manga foarte buna! I liked everything about it si v-o recomand 100000%!! Merita citita!!

A da, inainte sa inchei acest post gigantic, am mai constatat ceva in legatura cu mine. Mereu uit ca ceea ce se intampla intr-o manga, intr-un anime sau intr-o carte nu are cum sa se intample in viata reala – cum ar fi chestia cu bad-boys; in realitate ei nu au inima buna si nici nu o sa se schimbe pt ca asa vrei tu. Aici vorbesc despre genul slice of life, nu fantasy sau mai stiu eu ce altceva ce nu exista in real life. Ma scufund in lumile astea create de cineva si uit ca nu sunt reale si ca nu trebuie sa ma agat de ele. Dar cateodata imi prinde mult mai bine sa ma rup de tot si sa intr intr-o lume in care totul este perfect si totul este posibil. Realitatea este uneori mult prea cruda ca sa o privesti face-to-face.